Incorect Politic
Aprilie 30, 2023

Comentariul scris de Marieta Zamfir, ca răspuns la articolul Lista persoanelor amendate sau întemnițate care au deranjat Marele Inchizitor Sionist prin mărturisirea adevărului incomod despre holocaust.

La lista revizioniștilor istorici condamnați de false tribunale, de o falsă justiție, pentru una și aceeași crimă de gândire (contestarea exterminării jidovilor, țiganilor sau a altor grupuri de oameni de către Germania națională și socialistă, țara singurului socialism adevărat, între ianuarie 1933 și mai 1945) ar trebui adăugată lista celor asupra cărora s-au comis atentate, cărora le-au fost incendiate, distruse sau aruncate în aer locuințele, birourile, librăriile, editurile, etc., care au fost dați afară din funcțiile pe care le ocupau, etc.

 

Inițiativa listei este însă excelentă. Ea trebuie neapărat completată și lărgită în mai multe sensuri. De exemplu, pe lângă condamnările judiciare abuzive, atentatele organizațiilor jidovești contra revizioniștilor istorici, a membrilor familiilor lor, a locuințelor lor, sunt la fel de importante și mult mai numeroase.

De exemplu, François DUPRAT, primul secretar general al Frontului Național Francez, a sărit în aer prin explozia mașinii personale, împreună cu soția sa,doamna Duprat. Doamna a rămas mutilată pe viață, iar soțul ei a murit. Cu sau fără suficiente dovezi, acest atentat a fost pus pe seama Mossadului.

François DUPRAT

Al doilea secretar general al Frontului Național francez, Jean-Pierre STIRBOIS a murit într-un accident de circulație suspect, pe timp de noapte, în 1987. Vreme de zeci de ani, mașinile personale ale revizioniștilor au fost sparte, incendiate, adesea toate cele patru pneuri sparte, cu un pinten rabatabil special, de oțel, montat în vârful pantofului militanților din organizațiile teroriste jidovești, BETAR și TAGAR, care, între altele, au comis mai multe atentate contra Librăriei Românești Antitotalitare din Paris și a personalului acesteia, între 1995 și 1999. Teroriștii Betar-Tagar foloseau acest pinten de oțel inclusiv pe sălile Tribunalelor din diverse țări, pentru fracturarea tibiei, osul cel mai expus al gambei, revizioniștii fiind obligați să poarte, pe sub pantaloni, apărători speciale, până la înălțimea genunchilor.

Jean-Pierre STIRBOIS

La lista de mai sus ar putea fi adăgate numele lui MAURICE BARDECHE (cumnatul împușcatului Robert BRAZILLACH), autorul unora dintre primele mari studii revizioniste, NUREMBERGUL SAU ȚARA PROMISĂ și NUREMBERGUL SAU FALSIFICATORII DE BANI.

MAURICE BARDECHE

Alte câteva nume pentru această listă: ALAIN GUILLONET, redactorul șef și editorul reviste lunare LE REVISIONNIST, care a apărut vreme de peste zece, poate chiar cincisprezece ani.

Alt nume: SERGE THION, cercetător CNRS, autor al mai multor lucrări (individuale și colective), între care Un chibrit pe o Banchiză!

Alt nume: PIERRE GUILLAUME, cunoscut sub numele LA VIEILLE TAUPE (Bătrâna Cârtiță). Alături de Robert FAURISSON, ultimii doi au fost printre principalii colaboratori și părtași, la bine și la rău, ai librăriei românești din Paris.

Alte nume pe aceeași listă: HENRI ROQUES, inginer și DOCTOR ÎN ISTORIE, autorul primului studiu demascator al mincinosului martor KURT GERSTEIN, primul fost locotenent SS care a lansat minciuna Camerelor de Gazare din fostele lagăre germane. Acest HENRI ROQUES este primul DOCTOR FRANCEZ (al Universității din Nantes) căruia, în 1985, i s-a ANULAT TITLUL DE DOCTOR ÎN ISTORIE, obșinut cu cel mai înalt calificativ.

Șapte sau opt ani mai târziu, au fost anulat și doctoratul lui JEAN PLANTIN, obținut la Universitatea LYON II, din Lyon.

Alte nume: elvețienii René-Louis BERCLAZ și ALEXANDRE RAVILLER, refugiați vreme de câțiva ani în România și implicați într-un ”proces revizionist”, cum se spune, alături de fostul librar român din Paris. Procesul acesta a duratșapte sau opt ani, a ajuns până la Curtea Constituțională și Înalta Curte Supremă, nefiind încheiat nici astăzi, din câte știu.

Alte nume, americanii ARTHUR ROBERT BUTZ, autorul MINCIUNII SECOLULUI XX, și THOMAS GOODRICH, autorul FURTUNII IADULUI.

CONCLUZIE: Un tânăr student, dintr-o organizație românească, de exemplu, ar putea prelua și completa această listă, pe baza căreia ar putea face un studiu comparativ între cele ”DOUĂ LAGĂRE” POSTBELICE: LAGĂRUL COMUNIST, ÎN FRUNTE CU URSS ȘI LAGĂRUL CAPITALIST, ÎN FRUNTE CU SUA.

Efectele linșajului judiciar de la Nuremberg au fost diferite în cele două lagăre. Mulți dintre foștii sclavi ai lagărului comunist ”CRED” și acum minciuna Camerelor de Gazare și, în general, în existența unei politici germane de exterminare a jidanilor și a jidănimii mondiale, ceea ce este fals. ”Soluția Finală” de care se vorbește mult, urma să fie geografică: ea consta în cadorisirea jidănimii mondiale cu o mare suprafață de pământ, unde să-și construiască o țară a lor, fără să mai otrăvească celelalte popoare ale lumii, cum o fac de la Avraam încoace.

Foarte mulți dintre foștii sclavi comuniști, dintre fii și nepoții aceștora, n-au înțeles nimic din cei 45 de ani de comunism românesc, bulgar, maghiar, polonez, ceh, etc. De fapt, comunismul lui Marx și al altor ”clasici ai comunismului” a fost de la bun început TALMUDISM.

Acest talmudism n-a început cu Marx, nici cu Lenin. Talmudismul a început în paginile Bibliei, mai ales în partea numită THORA (de către jidani) sau PENTATEUH (de către creștini), adică primele cinci cărți ale Vechiului Testament: Facerea sau Geneza, Ieșirea sau Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul. În urmă cu peste 2500 de ani, pe baza acestor cinci cărți biblice a început îndelungata clocire a Talmudului, care a durat peste 1000 de ani, de la personajele biblice EZRA și NEEMIA (cam 500 de ani înaintea erei noastre) până în a doua jumătate a primului mileniu iudeo-creștin.

Bineînțeles, unii cercetători consideră că așa numitul creștinism n-a fost niciodată altceva decât iudeo-creștinism. Astăzi însă, în România, nimeni nu se ocupă de această chestiune de primă importanță. Fără argumente, orbește, pentru acești ”credincioși” care și-au abandonat inteligența și spiritul critic, CREȘTINISMUL AR AVEA MONOPOLUL LUI DUMNEZEU, fără să țină seamă că șapte, din cele opt miliarde de locuitori actuali ai Pământului, n-au auzit încă de Cristos și de creștinism. Abia acum începe să înțeleagă că cei 45 de ani de comunism, dintre 1944 și 1989, au fost de fapt un capitalism de Stat, inițiat și condus de jidani, mai întâi în Rusia devenită sovieto-bolșevică, apoi în întreaga Europă de est, în China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba și, mai mult sau mai puțin în alte câteva state africane sau sud-americane.

Experimentul comunist postbelic a fost unul dintre principalele efecte ale Războiului Doi mondial, care a însemnat INCEPUTUL SCLAVIEI POPOARELOR EUROPENE. Sclavia din Europa de Est este clară. Sclavia din Europa de Vest e mai puțin clară, în sensul că sclavilor vestici li s-a permis să-și umple burta, să mănânce pe săturate, să se plimbe în lume, dacă le permitea buzunarul. Sclavii din estul Europei, nu puteau critica nepedepsiți regimul comunist, nici măcar pe Marx sau pe Lenin. Sclavii din Europa de Vest aveau zgarda sau lesa mai lungă, putând critica regimul americano-talmudist, fără să pomenească însă cuvântul Talmud, jidani, jidănime, etc, în care caz ar fi fost acuzați de antisemitism și nostalgii hitleriste…

Până în 1989-1990, MAJORITATEA sclavilor din Europa de Est au fost incapabili să iasă din MENTALITATEA HÂRDĂULUI DE PORCI, gelozind sclavii din Europa de Vest, care nu mâncau salam cu soia și în general, o duceau mai bine. Sclavia însă, după 1945, a existat și există încă în toată Europa, prelungindu-se treptat și în alte zone ale lumii. Astăzi însă, atât în Europa de Est cât și în cea de Vest, sclavetul de rasă albă poate critica și înjura pe oricine, de la Dumnezeu din cer până la Rothschild sau Rockfeller, fără să insiste însă asupra faptului că aceștia sunt jidani, că aparțin mafiei iudeo-khazare șl NOMENCLATURII MONDIALE TALMUDICE.

Treptat, aproape pe nesimțite, Contestarea minciunii holocaustice a devenit delictul suprem în întreaga Europă, ceva mai nuanțat în Statele Unite, Anglia, Rusia, China și alte state, de exemplu cele din America Centrală și de Sud. Dimpotrivă, în lumea musulmană se vorbește liber despre minciunile și crimele jidovești sau sclavia iudeo-creștină din toate timpurile, inclusiv vânarea și vinderea ca robi a negrilor din Africa, înființarea unui Lagăr catolic de Sclavi în Paraguay și altele, de exemplu așa numitele ”revoluții” din Anglia, Franța, Rusia, care au fost simple lovituri de Stat. Revoluția, ideea de ”revoluție” este un non-sens, o imposibilitate ce se reduce la bandismul zis ”revoluționar”, la TERORISMUL JIDOVESC INVENTAT ȘI LANSAT DE AȘA NUMITA REVOLUȚIE FRANCEZĂ, etc.

În sens general, dar restrâns, la nivel strict istoric, revizionismul înseamnă studiul tuturor acestor abuzuri, crime, doctrine, tăiere împrejur, pedofilie, pedocidie și sacrificii omenești, ce durează de mii de ani. Într-un sens și mai general revizionismul cuprinde orice activitate creatoare omenească, adică revizuirea erorilor și minciunilor din toate științele, toate artele, Medicina, Sociologia, Filosofia, Religia, etc. practic toate ocupațiile și activitățile omenești.

Lista de mai sus și necesarele completări, ce vor urma, mai devreme sau mai târziu, se referă la revizionismul istoric, adică la istorie, la concordanța dintre afirmațiile istoricilor și fenomenele sau evenimentele istorice, așa cum au avut ele loc. Dacă într-adevăr aceste fenomene sau evenimente istorice au avut cu adevărat loc.

De exemplu, lagărul de la Auschwitz a existat, nimeni nu contestă existența lui. Deținuții de acolo nu erau uciși, dimpotrivă beneficiau de asistență medicală și de o serie de facilități incredibile: piscine, orchestre, echipe sportive, cinematograf, bordel, biserici, etc. În plus, așa numitele ”camere de gazare omicide” nu au existat și nu există (încă) decât în multe dintre penitenciarele americane.

Americanul FRED LEUCHTER, de pe lista de mai sus, a clarificat multe din aspectele minciunii camerelor de gazare, iar cercetătorii viitorului trebuie să-și procure neapărat Raportul lui de Expertiză a camerelor mincinoase de gazare din actualul Auschwitz, raport și expertiză confirmată de Universitatea din Cracovia, de cercetătorul Germar Rudolf și mulți alții.

Foștii sau actualii sclavi europeni, care aspiră la libertate, nu trebuie să se limiteze la a scrie comentarii, cum fac eu acum, la 80 de ani. Eu însă am trecut prin multe, am fost judecată, condamnată, hăituită, s-au comis atentate asupra mea, dar am avut noroc. Am scăpat, cu dinții rupți, capul spart, fracturi, etc. Am scăpat însă mult mai ușor decât mai vârstnicul meu prieten Robert Faurisson, sau mai tinerii mei prieteni Vincent Reynouard, Herve Ryssen și alții.

Foștii și actualii sclavi care vor să fie liberi trebuie să adune și să clasifice orice mărturie, orice fapt cu privire la cele petrecute sau însinuate, a se fi petrecut, în diverse domenii, inclusiv medicină sau biologie, care , prin multe din aspectele lor actuale, au devenit științe ale crimei, ale uciderii și exterminării în masă a omenirii. Medicina cu conspirația covidică mondială, serurile mutilante și ucigașe, Pfizer, Moderna, Astra Zeneka, Johnson și altele, botnițele și infectarea prostimii prin botnițe, toate acestea trebuiesc reconsiderate, analizate și lămurite din perspectiva talmudismului, al complotului și cârdășiei dintre zeul dement Iehova sau Iahve și ”aleșii lui” care, la vremea respectivă erau o bandă de crescători, hoți de vite, proxeneții, etc.

Desigur, revizionismul istoric ”pur” este o urgență evidentă, iar studiul și lămurirea diverselor probleme, implicate de acesta, va dura ani și ani de zile. Lista de mai sus trebuie completată în ordine cronologică și pe țări.

De exemplu, acum îmi amintesc, din listă lipsește PAUL RASSINIER, care este considerat Părintele revizionismului istoric francez. Cartea lui fundamentală, MINCIUNA LUI ULISE, a fost publicată puțin înainte de 1950, probabil după NUREMBERGUL SAU ȚARA PROMISĂ, a lui Maurice BARDECHE și UBU REGE, a elvețianului Gaston Armand Amaudruz.

Ordinea cronologică și gruparea pe țări sau probleme ar fi un criteriu de completare și îmbunătățire a listei. Lucrul cel mai important este însă că simpla listă nu are prea mare valoare fără titlurile cărților sau articolelor epocale publicate, cu o ocazie sau alta, de diverșii autori revizioniști. De exemplu, prin 1979, Robert Faurisson a reușit să publice un articol revizionist epocal în principalul ziar franțuzesc, LE MONDE.

Lucrările autorilor revizioniști trebuie cunoscute, popularizate, răspândite pe orice cale, lucru delicat și primejdios, care cere multă muncă și cheltuială personală, fără speranța recunoașterii de către societate. Altfel spus, de la simpla listă a principalilor autori revizioniști, trebuie să se ajungă la o BIBLIOTECĂ-BAZĂ DE DOCUMENTARE pentru viitorii sclavi români ce vor avea curajul să se lepede de sclavie!

Bineînțeles, aceasta pune problema societății însăși. Fără să ne facem iluzii, suntem o societate de sclavi. Cei mai mulți dintre noi nu trăim decât pentru a mânca, a duce o viață cât mai confortabilă cu putință, etc. E normal să năzuim a nu suferii de foame, a nu suferii de lipsa unei locuințe, etc. Și animalele însă luptă pentru o mâncare convenabilă, pentru un adăpost specific, pentru posibilitatea de a se reproduce și de a-și crește odraslele. Din acest punct de vedere, omenirea actuală este în urma animalelor.

De exemplu, noi am abandonat creșterea și educația copiilor noștri pe seama medicinei criminale, chiar ucigașe, pe seama școlii mincinoase, pe seama guvernelor de hoți, ucigași, trădători. Adesea, noi înșine suntem trădătorii inconștienți ai limbii, obiceiurilor și tradițiilor poporului român. Chiar aici, aproape în orice articol sau comentariu publicat pe situl INCORECT POLITIC apar tot felul de americanisme, englezisme și alte barbarisme. Cei mai mulți dintre noi abuzăm de aceste barbarisme ce arată starea noastră de sclavie intelectuală și spirituală. Este adevărat, redacția INCORECT POLITIC nu are mijloacele materiale necesare pentru angajarea unor colaboratori care să se ocupe cu acest gen de probleme. Totuși, deși s-au publicat câteva remarcabile articole pe această temă, n-aș putea spune că redacția INCORECT POLITIC este constant preocupată de chestiunea purității limbii române, de combaterea banalelor formule ”Ok”, a cuvintelor ca ”trend” și atâtea altele.

De ce să zicem ”trend” în loc de tendință? De ce să zicem ”Ok” în loc de un simplu ”Da”, ”De acord”?

Marieta ZAMFIR