The Protocols of Zion


   

 

 AL IV-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

Diferitele stadii necesare ale unei Republici. Francmasoneria exterioara si secretele sale. Libertatea si credinta. Concurenta internationala a comertului si industriei în viziunea francmasoneriei. Rolul esential al speculatiei. Cultul aurului ca valoare fundamentala la francmasoni.

                Fiecare Republica trece prin diferitele trepte de dezvoltare, prin diferite stadii.

                Primul stadiu cuprinde cele dintâi zile de nebunie ale unui orb care se arunca în dreapta si în stânga. Al doilea este cel al demagogiei din care se naste anarhia; apoi vine în mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal si pe fata si, prin urmare, raspunzator, ci un despotism nevazut si necunoscut, dar totusi eficient si foarte simtit; despotismul desfasurat de catre o organizatie secreta care actioneaza cu scrupule cât mai putine si care opereaza sub scutul cât mai multor agenti, a caror înlaturare la momentul necesar nu numai ca nu-i face nici un rau (acestei organizatii), ci chiar o ajuta, scutind-o sa-si cheltuiasca mijloacele sale cu rasplatirea unor servicii prea îndelungate.

                Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este una de felul acesta. Francmasoneria exterioara, de la suprafata, nu serveste decât pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al actiunii acestei puteri, ba chiar si locul organizatiilor sale, SUPREM CONDUCATOARE, vor ramâne totdeauna necunoscute poporului.

                Libertatea în sine ar putea fi complet nevatamatoare si ar putea exista într-un Stat fara a aduce vreun rau bunastarii popoarelor, daca ea s-ar sprijini pe legile credintei în DUMNEZEU si ale fratiei omenesti, straina de acea egalitate care este dezmintita chiar de legile firii, care a statornicit înfrânarea si supunerea. Având o asemenea credinta, poporul s-ar lasa guvernat de catre autoritatea parohiilor si ar merge înainte, umil si pasnic, sub conducerea pastorului sau sufletesc, împacat cu împartirea facuta de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iata de ce trebuie sa darâmam complet credinta în cele divine si trebuie sa smulgem din mintea crestinilor însusi gândul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le înlocui cu meschine calcule si lipsuri materiale.

                Pentru ca cele mai alese si elevate suflete ale crestinilor sa nu aiba aproape de loc timp sa cugete si sa observe, trebuie sa-i abatem pe crestini de la aceste preocupari, împingându-i numai catre grijile industriei si ale comertului. În acest chip toate natiunile îsi vor urmari doar câstigurile lor si, luptând fiecare cu îndârjire pentru propriile foloase, nu vor baga de seama care este dusmanul lor comun. Însa, pentru ca libertatea sa poata astfel dezbina si nimici în întregime societatea crestinilor, trebuie sa facem din speculatie baza industriei. Procedând astfel, nici una dintre bogatiile pe care industria le va scoate din pamânt nu va ramâne în mâna industriasilor, ci toate se vor spulbera în speculatii, adica, în final, vor cadea în pungile noastre.Lupta tenace si înfierbântata pentru expansiune si loviturile vietii economice a creat si va crea societati dezamagite, reci si fara suflet. Aceste societati vor avea o spontana groaza de politica morala si superioara si de religie. Singura lor calauza va fi calculul meschin, adica aurul pentru care vor avea un adevarat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma în lupta noastra împotriva clasei inteligente a crestinilor de la putere, care sunt potrivnicii nostri, si ei vor face aceasta nu de dragul binelui si nici pentru a pune mâna pe bogatii, ci numai din ura ce o poarta celor supusi.